Cum se rezolva un conflict legat de autoritate cu un copil aflat la varsta pubertatii? Imi puteti vorbi despre un caz al dvs?
La pubertate, adolescentul se revolta impotriva autoritatii parentale si o contesta. Este momentul in care devine « vulnerabil » la diverse influente din exterior. Multi parinti fac greseala de a-si exercita cu si mai mare forta aceasta autoritate, ajungand sa isi pedepseasca umilitor copilul, complicand lucrurile.
Este si cazul Adrianei, o adolescenta de 14 ani, sensibila si influentabila, cu o incredere in sine scazuta. In relatia cu parintii se simtea mai mult dominata si prea putin inteleasa. Faptul ca era pe cale sa isi insuseasca modele opuse (mintit si vorbit urat, specific grupului de adolescenti in care se integrase) era o pedeapsa la adresa parintilor care incercau sa mentina un control rigid.
In aceste cazuri, discutiile cu un psiholog/psihoterapeut arata partilor implicate in conflict (parinti si copii) unde gresesc si ce ar putea face pentru restabilirea echilibrului. Parintii au facut un efort in a aprecia obiectiv situatia si a-si adapta comportamentul. Au inteles ca relatiile de putere si control trebuie remaniate pe masura ce copilul creste. Psihoterapia a avut ca obiective de baza o mai buna relationare si comunicare intre parinte-copil si intarirea increderii in sine a fetitei.
Simtindu-se valorizata si avand confirmarea ca este iubita si inteleasa, Adriana a reusit sa se apropie mai mult de parintii ei la nivel emotional si sa aiba mai multa maturitate in a-si alege prietenii. La randul lor, parintii au adus in discutie diverse experiente de viata, teme legate de adevar, incredere, prietenie si i-au cerut parerea.
Conflictul a fost depasit si fetita a inteles ca este de dorit sa faca tot ceea ce este posibil spre a deveni ea insasi, iar nu sa isi copieze tatal/mama sau persoanele din anturaj alese ca « model ».
PAULA IRIMIA
psiholog, psihoterapeut
Opinie publicata in revista Femeia