“Fetita mea este in clasa a opta, un an hotarator pentru ea. Trebuie sa invete. Mi se pare ca nu acorda suficient timp pentru invatatura, desi are note bune si simt ca s-a indepartat de mine. Imi reproseaza ca ii cer prea mult. Cum sa ma comport cu ea? Sunt prea exigenta?” Liana Toncu, parinte
Ca parinte, este firesc sa fiti preocupata de viata scolara a fetitei, dar nu exagerati pentru ca riscati sa deveniti excesiv de ingrijorata de acest aspect, iar tensiunea o veti transmite si fetitei. Ar risca sa clacheze din cauza tensiunii induse, mai ales daca este sensibila.
Este posibil ca mesajul subinteles al indemnurilor dvs. sa fie: “Trebuie sa inveti. Nu te straduiesti suficient. Daca dai gres, este vina ta. “. Constientizarea acestui “Trebuie” impune o obligatie absoluta si ar putea determina fetitei o reactie emotionala negativa: de respingere a ceea ce este impus. Ar putea resimti aceasta impunere ca pe un stres sau ar putea dezvolta o trasatura numita perfectionism. Ar fi dificil pentru un copil sa se mobilizeze daca s-ar simti “impovarat” de asa mare responsabilitate. Mesajele ar trebui sa exprime sustinere, incurajare, incredere.
Acordati importanta activitatilor relaxante si tuturor preocuparilor pentru care fetita arata interes real. Discutati cu ea in ce domenii ar putea sa se afirme pa masura potentialului de care dispune. Ori pentru a-si descoperi aptitudinile si a le pune in valoare, are nevoie sa fie incurajata sa se exprime pe sine, sa se deschida spre noi zone de interes.
Nu neglijati comunicarea cu ea. In perioada grea a pubertatii o veti ajuta mai mult daca ii veti fi un parinte-prieten.
„Acasa” ar trebui sa fie un loc in care sa se simta in siguranta.
PAULA IRIMIA
psiholog, psihoterapeut
