“Asteapta-ma putin, te rog!” – zise amica mea. “Cred ca am uitat aragazul deschis. Nu mai stiu, poate si fierul de calcat. Trebuie sa verific! “ Si verifica… Vad cum pleaca si se intoarce iar sa verifice…O data, de doua ori, de zece ori si devine din ce in ce mai nelinistita. “Si totusi nu sunt sigura ca am inchis aragazul. Ia sa mai vad o data!”
Ti s-a intamplat desigur sa revii pentru a verifica daca nu cumva ai uitat fierul de calcat in priza sau usa casei descuiata. Este normal sa verifici de cateva ori. Dar daca revii obsedant de 10 – 20 ori sa vezi daca ai incuiat usa sau daca ai stins lumina, deja intri intr-o lume bizara: lumea tulburarilor obsesiv-compulsive (cu numele prescurtat de TOC). Aproximativ 2% din populatia lumii (femei si barbati) este afectata de aceste tulburari; in medie persoanele de 40 ani. Doua treimi din persoanele atinse vor face in egala masura o depresie in timpul vietii. Simptomele apar inca din copilarie, insa mult mai tarziu se stabileste diagnosticul. Se intampla acest lucru deoarece persoanele obsesiv-compulsive nu vorbesc celor din jur despre fricile de care sunt asaltati.
“Decat sa ma creada nebun, mai bine nu le spun”
Sufar de perfectionism!
Dusmanul invizibil al obsesivilor este greseala, imperfectiunea si dezorganizarea. Cel care este afectat are un perfectionism usor de recunoscut: traieste cu teama ca lucrurile ii scapa de sub control si ca nu va atinge standardele perfectioniste pe care si le-a propus. Deseori, ii percepe pe cei din jur ca pe niste iresponsabili si incompetenti. Extrem de constiincios si scrupulos, obsesivului ii este greu sa ia decizii de teama ca va gresi. Mai mult, se incapataneaza sa le impună celorlalti sa faca lucrurile asa cum considera el ca trebuie sa fie facute si sa respecte intotdeauna regulile. Asa este felul de a fi al obsesiv-compulsivului. Pentru ca are o structura impregnata de perfectionism, traieste multe dezamagiri, iar viata emotionala ii este tare zbuciumata. Intr-un astfel de tablou emotional, apare usor depresia. Obsesiv-compulsivii pot in egala masura sa sufere de depresie, toxicomanie, tulburari alimentare, fobii etc In aceste conditii in care se asociaza si alte tulburari, TOC este mai dificil de depistat.
In minte dau navala ideile fixe si absurde!
Cum o obsesie apare brusc, in mod repetat, cel afectat este antrenat intr-o neliniste si o suferinta psihica adanca. De absurditatea gandurilor care il asalteaza nu se indoieste nici macar cel in cauza. Se simte constrans sa le alunge sau sa le neutralizeze prin ganduri sau comportamente compulsive (gesturi repetitive/“ritualuri” prin care cauta sa se linisteasca). Pentru a se calma, cel obsedat de microbi se va spala pe maini de nenumarate ori. Altul se va intreba continuu daca nu cumva a lovit pe cineva cu masina (obsesie); se va intoarce pe drumul pe care a condus si va verifica pana cand indoiala ii va disparea (compulsie).
Pacientul este constient ca totul pleaca din mintea sa. Cele mai frecvente obsesii sunt cele ideative (“nebunia” indoielii): “Oare am stins lumina?” “Daca am facut rau cuiva?”); obsesii fobice (“nebunia” de atingere): “Microbii sunt peste tot” “Nu ating paharul vecinului pentru ca ma pot infecta”; obsesii impulsive (teama sa nu spuna cuvinte obscene sau faca vreun act impulsiv absurd (exemplu: “Sa nu cumva sa pun otrava pentru soareci in mancarea familiei”).
Am o obsesie! Nu-i de glumit!
Asaltat de obsesii, cel in cauza este constient de caracterul irational si ridicol al obsesiilor sale. Prin ritualurile de verificare, spalare, ordonare incearca sa-si alunge suferinta si stresul. Atat viata familiala, cat si cea profesionala si sociala ii sunt grav amenintate. Exista multe feluri de manifestari. “Verificatorii”, de exemplu, isi consacra timpul pentru a controla lumina, usile, gazele; “colectionarii” strang toate hartiile si deseurile pe care le gasesc pe strada si nu se indura sa le arunce; “spalatorii” isi petrec zilele in baie pentru a se curata bine sau sa se dezinfecteze.
Unii sunt terifiati de ideea de a fi infectati de microbi si nu pot atinge nimic fara sa poarte manusi sterile. Altii nu pot pune picioarele pe liniile care separa dalele de beton, gresie etc Este chinuitoare tensiunea pe care o traieste cel obsedat de ordine, simetrie, aranjare (ideea ca “Perdeaua din sufragerie nu are un fald perfect” ii spulbera linistea) sau a celor care repeta fara oprire un cuvant sau o fraza (ca sa alunge raul, de exemplu).
“In medie, 6% din populatie prezinta simptome obsesionale minore”
Dacă esti vulnerabil, devii victima cu usurinta!
In trecut se credea ca tulburarile obsesiv-compulsive ar fi cauzate de evenimentele de viata. Chiar daca parintii au fost intransigenti in privinta pastrarii ordinii si curateniei sau ai trait o trauma emotionala, tulburarile nu apar datorita acestor probleme. Cauzele nu au nimic de-a face cu educatia sau slabiciunea vointei. Niciuna nu este responsabila de aceasta maladie. Exista insa din ce in ce mai multe dovezi de implicare a factorilor biologici: anomalii in functionarea circuitelor nervoase din anumite zone ale creierului. Cercetarile au evidentiat faptul ca persoanele atinse de aceste tulburari au o activitate cerebrala diferita de de a celor cu alte maladii mentale. O alta caracteristica: au mai putina materie alba decat subiectii normali. Factorii genetici sunt de asemenea suspectati. Parintii pacientilor care sufera de tulburari obsesiv-compulsive sufera de simptome asemanatoare acestor tulburari. Traumele si stresul pot accentua simptomele.
Cauta solutii si vei gasi!
S-ar putea sa cunosti pe cineva care are o tulburare obsesiva. Daca este asa, incurajeaza-l sa continue tratamentul medicamentos. Trei din patru pacienti sunt cel putin ameliorati daca urmeaza un tratament. Iar la mai mult de jumătate din ei se va reduce frecventa si gravitatea obsesiilor. Daca pacientul intrerupe tratamentul, recidiva survine. Terapia cognitiv-comportamentala este utilizata din anii 1970 in aceste afectiuni si are rezultate satisfacatoare. In sedintele terapeutice se urmareste modificarea comportamentului, convingerilor si ritualurilor persoanelor atinse. Psihanaliza si hipnoza ericksoniana sunt alte psihoterapii eficiente in aceste cazuri. Tulburarile obsesiv-compulsive sunt o adevarata “inchisoare a spiritului” deoarece rapesc omului libertatea de gandire si actiune. Indoiala, o trasatura proprie omului, scapa de sub control. Dar tot el va invinge această dificultate cu ajutorul celorlalti.
PAULA IRIMIA
psiholog, psihoterapeut
{ 3 comments… read them below or add one }
Wow! Daca ma gandesc bine, chiar verific de cateva ori usa daca am incuiat-o bine ; verific daca am lasat ceva in priza sau calculatorul deschis. Este semn de tulburarea din asta cu obsesii?
Cum spuneam: este normal sa verifici de cateva ori. Insa daca aceste cateva verificari ajung la 10-20 insotite de nesiguranta si tensiune crescanda, acestea sunt manifestarea unei tulburari obsesive.
Cred ca in orice tulburare mintala, primul pas este MEREU sa scoti subiectul din mediul deranjant si din obiceiurile rutinale deranjante. Dar in practica, din pacate, asta e cam greu. Fara ajutor, pe care de multe ori nu-l primesti, trebuie singur sa lupti. Iar pentru o astfel de persoana, a lupta inseamna evident a-si mari doza de stres in mod periculos. Deci e un paradox si un blocaj.