Mai mult de jumatate dintre sugari au un obicei: isi sug degetele.
Acesta incepe sa se manifeste din luna a treia cand devine posibila coordonarea mainilor si ii produce bebelusului placere si confort.
Suptul degetului este o deprindere considerata normala numai in perioada de sugar (pana la un an) si vicioasa dupa aceasta varsta.
Frecventa cu care copiii isi sug degetul difera in functie de rasa. S-a demonstrat ca 45% dintre copiii americani, 30% dintre suedezi, 17% dintre indieni si numai 1% dintre copiii eschimosi isi sug degetul mare. Faptul ca la eschimosi rata este atat de scazuta se explica prin siguranta pe care o simt acesti copii care sunt in contact cu mamele lor perioade mai lungi de timp. Ei sunt transportati in “buzunare” de tip cangur de catre mamici.
Pentru sugari, motivul principal este foamea. Alimentarea la san sau cu biberonul nu satisface nevoile lor, rigiditatea orarului de masa, intervalele prea mari intre mese sau durata prea scurta a acestora constituie factori favorizanti. Prin comparatie, bebelusii alimentati la san si la cerere isi sug mai rar si mai putin degetele.
Suptul degetului este indiciul unei sensibilitati crescute a copilului. De asemenea, poate indica lipsa de afectiune din partea celor din jur sau atmosfera conflictuala in familie.
Copiii mai mari isi sug degetul din nervozitate, plictiseala, oboseala sau in cazul unor tulburari emotionale.
Tratamentul se impune atunci cand acest gest nedorit se prelungeste pana la 4-5 ani sau pana in momentul aparitiei eruptiei dentare definitive (care poate fi tulburata).
Parintii gresesc atunci cand interzic verbal gestul sau apeleaza la pedepse.
Eficienta este aplicarea pe degetul “preferat” a unor substante cu gust neplacut (amar, iute) in paralel cu abordarea psihologica: acordarea de recompense morale (laude) si chiar materiale (mici daruri) pentru reusita de a nu isi suge degetul o perioada de timp (de exemplu, daca reuseste sa se abtina atunci cand este in vizita).
PAULA IRIMIA
psiholog, psihoterapeut
Tel: 0722190824
