“Ia te uita, draga, ce aere de superioritate isi da fostul nostru coleg! Nu-si mai vede lungul nasului de cand a fost promovat sef. Se poarta urat cu angajatii, parca ii tot tuna si fulgera…Vorba aceea: Da-i unui om puterea si ai sa vezi cine este cu adevarat!”
Stii ca undeva in tine, dar n-ai putea sa spui exact unde, isi are salasul un sentiment persistent de vinovatie sau inferioritate de care nu poti scapa. Il simti puternic. Este un “ingredient” emotional penibil care se ascunde in inconstient. Se numeste “complex”. Si iti face sicane. Cand iti lumea mai draga, iese la iveala fara sa iti dea de stire…Ganduri, emotii, comportamente isi au originea undeva in adancul lumii tale interioare…”Ceva” iti opune rezistenta in a depasi anumite situatii, in loc sa te ajute.
Superioritatea, o excrescenta a inferioritatii
Cel care a folosit pentru prima data termenul de complex de inferioritate a fost Alfred Adler, “parintele” psihologiei individuale. Originea acestui complex este undeva in copilarie cand ai trait o situatie de inferioritate. Ceea ce s-a intamplat atunci ai uitat, dar retraiesti sentimentul ca esti neinsemnat ori de cate ori treci prin momente asemanatoare. Cand erai bebelus, te aflai intr-o situatie de inferioritate si dependenta fata de cei mari: nu te puteai deplasa, hrani, imbraca singur. Atunci nu era nimic anormal sa fii “pitic”intr-o lume a “uriasilor”. La varsta adulta insa, devine o problema daca nu reusesti sa depasesti acest sentiment. Psihologii adlerieni sunt de parere ca agresivitatea hiperdezvoltata mascheaza complexul de inferioritate. Ai observat desigur ca sunt oameni care cauta cu orice pret sa domine si au o atitudine dispretuitoare fata de altii. Astfel isi compenseaza slabiciunea. Forma patologica se regaseste in paranoia: cel in cauza se crede persecutat si insuficient stimat de cei din jur.
“Orgoliul se croieste pe tiparul slabiciunii”
Granita dintre normal si patologic este fragila
Sentimentul de inferioritate este generat de existenta unor traume reale sau imaginare.
“O persoana care are un sentiment de superioritate in plan intelectual, poate trai un sentiment de inferioritate la nivel fizic, sexual sau afectiv. Ca o compensare, apare tendinta de depasire a inferioritatii fie prin imaginatie si pasivitate, fie prin tendinte de afirmare si stralucire (supraestimare de sine). In forma patologica, complexele de inferioritate sau superioritate se ”ascund” in: depresie (persoana se refugiaza in sine si se simte neinsemnata); tulburarea de personalitate de tip narcisist (exacerbarea stimei de sine); toxicomanie (trairea imaginara a unui complex de superioritate)” este de parere Alexandru Micu, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex. Obregia”. Referitor la orgoliu, el are si o forma sanatoasa. Oare Demostene cum a ajuns un mare orator? Marcat de un handicap (balbaiala), s-a înverşunat sa caute un mod de a-si depasi dificultatea. Si-a concentrat toate fortele psihice si a reusit. Orgoliul lui a devenit in aceasta situatie o sursa de autodepasire.
Mandria, radacina tuturor relelor
Cum se naste mandria? Teologul George Jeanbore spune ca: “Mandria este incepatoarea pacatelor, pacatul in care a cazut cel mai stralucitor inger al lui Dumnezeu, Lucifer. Reprezinta “tagaduirea lui Dumnezeu” si naste “monstri”: invidia, mania, desfranarea, iubirea de arginti, lacomia, trandavia. Apare la inceput din dorinta de a fi pe placul celorlalti si imbraca forma slavei desarte si a nevoii de a fi laudat. Este firesc sa ai nevoie de incurajarea si recunoasterea celor din jur. Numai ca aici este slava desarta (dorinta de a te ridica deasupra tuturor). Forma mandriei pure este atunci cand crezi ca esti mai presus tuturor si incepi sa ii dispretuiesti pe ceilalti. Te crezi atat de puternic, incat nu mai ai nevoie de nimeni. Si nici de Dumnezeu. Asa apare mandria in om. Pentru a te elibera, ai nevoie de o deschidere spirituala pentru a constientiza problema si izolarea pe care ti-ai impus-o.”
“Psihoterapeutul opereaza tumorile emotionale”
Comportamentele se “programeaza” neurolingvistic (NLP)
Cum se pot schimba comportamentele nedorite? Marinela Somazzi-Safta, psihoterapeut cu formare in NLP dezvaluie o parte din ceea ce se intampla in timpul unei sedinte:
“Terapeutul NLP observa comportamentul, postura si limbajul clientului. O intrebare tipic NLP-ista este: “Daca ai sti cum sa procedezi pentru a-ti schimba atitudinea, cum ai face? (nu “Ce ai face?”). Clientul este putin confuz si de obicei răspunde: “Nu stiu”. Imediat terapeutul reintreabă: “Bine, dar daca ai sti ce ar fi?” “Daca un prieten ti-ar prezenta o situatie asemanatoare, cum l-ai sfatui?”.
Comportamentul unui individ cu complex de inferioritate se combate cu opusul sau: modelarea “imaginara” a unui comportament care denota siguranta, autostima, curaj si determinare. Se ajunge la alegerea unui model, o persoana cunoscuta (sau actor) care este capabil sa se manifeste asa. Clientul este pus in fata unei situatii imaginare sau traite si terapeutul il orienteaza in alegerea posturii, vocii, limbajului modelului ales. O data ce clientul a intrat bine in rol, senzatiile se schimba si trebuie ajutat sa si le recunoasca, mai ales sa constientizeze ca este capabil sa fie “altfel” … Cu alte tehnici specifice se “fixeaza” noul comportament”.
De la depresie, la grandoare
Depresivul traieste un sentiment accentuat de inferioritate si este bine “antrenat” in a se autodeprecia. Gandurile-i “negre”se refera la: sine (“Sunt lipsit de valoare”), lume (“Ceilalti ma vor părăsi”), viitor (“Eu nu voi putea niciodată sa…”). Situatiile stresante, esecurile, pierderile ii accentueaza vulnerabilitatea. Se simte izolat, isi pierde increderea in sine, este un amalgam de indoieli, temeri, ezitari….iata cateva din “simptomele” complexului de inferioritate. In forma severa, manifestarile degenereaza in suicid, toxicomanie etc
Narcisistul are un complex “tumoral” de superioritate. Simtul grandios al propriei importante se impleteste cu sensibilitatea excesiva la criticile celorlalti si cu lipsa de empatie. Preocupat de fantasme legate de putere, succes, stralucire, dragoste ideala, asteapta sa fie remarcat ca “special”. In formele patologice apar comportamente delicvente, criminale.
“Vindecarea” se face prin aducerea in lumina constientului a acestor “monstri” din hrubele inconstientului. Si printr-o deschidere si apropiere autentica fata de cei din jur. In fond, atat cel coplesit de sentimentul de superioritate, cat si cel cu complex de inferioritate se “distanteaza” emotional de ceilalti si se simt singuri.
Ca sa te scuturi de “tesatura de paianjen” a complexelor, este nevoie sa te deschizi si sa te apropii autentic fata de cei din jur. Daruieste-te emotional si vei fi implinit!
PAULA IRIMIA
psiholog, psihoterapeut
Articol publicat in revista Psihologia Azi, nr.9 2005
