“Cine a spart geamul din sufragerie?” intreaba mamica nedumerita. “Un copil de pe strada” –spune cel mic, uitandu-se in alta parte. “Cum sa-i spun lui mami ca l-am spart eu?- isi spune baiatul in sinea lui… S-ar supara foarte tare si nu m-ar mai iubi la fel!”
De obicei, parintii stiu cand copiii lor mint. Pentru a-l determina sa spuna adevarul, discuta cu calm si seriozitate cand incearca sa spuna vreo gogomanie. Stiind ca un copil are reactii tipice, diferite de ale adultului, cauta sa-i intelegi comportamentul.
Cu siguranta, un copil de 4 ani care spune ca el are un fratior cu care vorbeste in fiecare zi (desi aceasta nu exista in realitate), nu minte, ci isi imagineaza si transpune propriile dorinte in aceasta nascocire.
Un alt copil de 8 ani care ii invinovateste deseori pe altii de propriile greseli si nu isi recunoaste vina ar trebui sa ii puna pe ganduri pe parinti deoarece s-ar putea obisnui sa minta. El observa ca minciuna este un mijloc eficient fie pentru a evita pedeapsa si a minimiza problemele, fie pentru a atrage atentia si a-si proteja stima fata de sine.
Cand dorintele se imbraca in realitati
“Ionut, cel mic al meu de 4 ani, mi-a spus intr-o zi ca el vorbeste deseori cu un baietel care este fratiorul lui. Acel “fratior” ne-am dat seama ca este un personaj imaginar, noi neavand alt copil decat el. Am discutat cu sotul meu si ne-am intrebat ce se intampla cu baiatul. A doua zi, am mers la un psiholog si am aflat ca este ceva normal pentru copii sa fabuleze la aceasta varsta si sa-si considere dorintele ca fiind realitati. Ionut chiar vorbeste despre ce si-ar dori intr-un mod extrem de convingator.
Suntem grijulii fata de sensibilitatea lui, asa ca am incercat sa aflam care este cauza acestor nascociri. L-am incitat sa ne povesteasca mai mult despre acest prieten imaginar.
L-am intrebat direct: ‘Ti-ai dori un alt fratior?” Fata i s-a luminat de un zambet si cu voce soptita ne-a spus ‘Da! Imi doresc un fratior cu care sa ma joc cand voi nu sunteti acasa si sa-l iubesc asa cum il iubesti tu, mami, pe fratiorul tau.” “Intr-o zi vei avea un fratior asa cum iti doresti.” Dupa un an s-a nascut cel de-al doilea baiat al nostru. ”
Minciuna-simptomul afectiunii stimei de sine
Minciunile frecvente si deliberate la un copil sunt un semn ca stima de sine este afectata.
In momentul in care minte, el isi da impotanta si isi protejeaza slaba stima de sine. Daca ajunge sa dezvolte o obisnuinta in acest sens, ajutati copilul sa renunte la minciuna. Cum?
“Dragul meu, te-am intrebat cine a spart geamul si dupa o vreme ai recunoscut ca tu l-ai facut tandari. Ma bucur ca spui adevarul. Apreciez faptul ca iti recunosti greseala. Esti baiatul cinstit si responsabil pe care stiu ca il am.”
Iar daca va continua sa minta, reaminteste-i ca nu are obiceiul de a minti:” De obicei, spui adevarul. Acum atitudinea ta ma nedumereste. Ce se intampla cu tine? Eu nu cred ca esti un mincinos.”
Daca ajunge sa se convinga in sinea lui ca este inca cinstit (chiar daca s-a intamplat sa minta de cateva ori din diverse motive) , se va opri sa minta.
PAULA IRIMIA
psiholog, psihoterapeut
Tel: 0722190824
{ 0 comments }
